
Am ajuns la maturitate, vorba vine, când încă mai cred că acele de la ceas ce urmează să anunțe noul an încă mă așteaptă să îmi pun o dorință- ok, îmi pun vreo 5 cu sex si vreo 4 cu bani, recunosc- și să execut count down -ul ce are puterea de a îmi schimba viața. Sigur că încă port roșu și euro în lenjerie, sigur că nu mai aștept ca un Nicu să se uite la mine, ci am schimbat cu Fernando și Alejandro, ca na, iar cu măsura la sutien sunt mulțumită, dar am învățat că după acel „1” rostit la 12 noaptea lumea mea nu devine un basm. Se prea poate să fac ceva greșit eu, dar cred că e ceva mai presus de toate astea.
Așa cum ni se pun cifrele sosirii pe lume pe o hârtie, așa cum ni se cioplesc cifrele vieții pe cruce la plecare, așa cum suflăm cu emoție în semnele grafice puse pe tort, cred că avem nevoie să rostim la fiecare trecere a anului „10,9,8,7,6,5,4,3,2,1” pentru a lăsa în urmă ce ne-a durut, ce nu ne-a reușit, ce ne-a înșelat și ceea ce ne-a făcut să plângem. Și faptul că totul o ia de la zero, ca și atunci când Fibonacci a adus sifr arab pe continent în 1202, că ADN -ul se îmbată de frenezia unui nou început, că avem pentru ce să întoarcem o nouă filă în calendar, ne face să trăim acest moment la cote maxime și să sperăm că dacă ne concentrăm toți neuronii, dacă ne ținem pumnii strânși, dacă roșul și bancnotele își fac treaba, viața noastră se va schimba. Sigur că nu este așa, dar avem nevoie de magia acestui ritual pentru a crede că viața nu este întotdeuna gri. Și nu e niciodată rău să visăm, căci „dacă poți să visezi lucrul respectiv, poți să-l și realizezi”, cum ne învăța cel ce a dat viață desenelor animate.
PS. Dacă îmi este permis un sfat la sfârșit acum. Pentru cei mai cu stare, merge si poză cu criptomonedele din telefon, lenjeria de satin funcționează la maxim, dar doar pentru El. Pentru cei care nu au avut noroc până acum la bani, poate ar fi cazul să beți mai puțin de Revelion și să începeți să vă doriți ce trebuie. În rest, „10,9,8,7,6,5,4,3,2,1 și ne vedem la anu”.
V.