10,9,8,7,6,5,4,3,2,1…. La mulți ani!

„10,9,8,7,6,5,4,3,2,1.La mulți ani!”…..asta a fost în copilărie trecerea dintre ani pentru mine privind, de la înălțimea unei fete de școală primară, adulții ferchezuiți care se entuziasmau atunci când se schimba ultima cifra a anului în calendar. O numărătoare inversă rostită cu glas tare de întreaga familie, ca un fel de formulă magică veche pe care toți trebuia să o rostim cu sfințenie fix la 23.59, de parcă, în lipsa ei, niște creaturi magice negative ne-ar fi blestemat și ne-ar fi adus mult ghinion anul următor. Sigur că, pe lângă această „incantație universală”, cu cât am mai crescut, tot acest ritual a cunoscut mari îmbunătățiri. Mi s-au băgat bancnote în tot felul de locuri ciudate de pe mine, să nu cumva să fiu săracă sau a trebuit să port ceva roșu, pentru note mari la școală și mă chinuiam să îmi bag pe gât 12 boabe de struguri pentru noroc în toate cele 12 luni ce aveau să mă însoțească. Fără să gândesc prea adânc, să îmi fie iertată ignoranța și inocența de atunci, m-am mirat cum vor afla profesorii că eu port chiloței de un roșu aprins, astfel încât ei să îmi dea numai note de 10 și sigur că m-am întrebat cum pot boabele din stomac să știe calendarul, dar cu tradițiile e bine să nu te pui niciodată. Nu întrebi, doar le respecți, căci altfel nu folosesc la nimic. Cu trecerea anilor, am început sa cred din ce în ce mai mult în enigmaticele cifre de Revelion. Vedeam că sunt sănătoasă și uneori chiar luam note de 10. Începusem să îmi iubesc mai mult profesoarele de sport și muzică, căci mai mult la aceste materii eram o eleva eminentă. Mă gândeam că doar ele merită prețuirea mea, din moment ce doar ele se oboseau să observe ce copii poartă roșu de Revelion, ceilalți oha. Devenind adolescentă, m-am gândit să fac un upgrade și la dorințe. Duhul din lampa Revelionului trebuia și el frecat cu ceva variat, să nu se plictisească. Și ce poți cere la 15, 16 ani? Cam așa ceva: „ Pentru noul an îmi doresc să se uite Nicu de la a 9 a B la mine” sau „ în anul ce vine să se facă cumva să îmi crească și mie sânii mai mari cum îi are Coca de la etajul 6 ”. Și cum tot ce faci în copilărie își pune adânc amprenta asupra ta, vorba psihologilor, lăsam la sfârșit, fără să uit, clasicele „ să fiu sănătoasă și să am mulți bani”. Deși nu erau atât de importante ca Nicu, aceste dorințe nu trebuiau niciodată uitate,si pentru mai multă eficiență, măream și suma banilor, căci vorba aia clasică „ ban la ban trage”.
Am ajuns la maturitate, vorba vine, când încă mai cred că acele de la ceas ce urmează să anunțe noul an încă mă așteaptă să îmi pun o dorință- ok, îmi pun vreo 5 cu sex si vreo 4 cu bani, recunosc- și să execut count down -ul ce are puterea de a îmi schimba viața. Sigur că încă port roșu și euro în lenjerie, sigur că nu mai aștept ca un Nicu să se uite la mine, ci am schimbat cu Fernando și Alejandro, ca na, iar cu măsura la sutien sunt mulțumită, dar am învățat că după acel „1” rostit la 12 noaptea lumea mea nu devine un basm. Se prea poate să fac ceva greșit eu, dar cred că e ceva mai presus de toate astea.
Așa cum ni se pun cifrele sosirii pe lume pe o hârtie, așa cum ni se cioplesc cifrele vieții pe cruce la plecare, așa cum suflăm cu emoție în semnele grafice puse pe tort, cred că avem nevoie să rostim la fiecare trecere a anului „10,9,8,7,6,5,4,3,2,1” pentru a lăsa în urmă ce ne-a durut, ce nu ne-a reușit, ce ne-a înșelat și ceea ce ne-a făcut să plângem. Și faptul că totul o ia de la zero, ca și atunci când Fibonacci a adus sifr arab pe continent în 1202, că ADN -ul se îmbată de frenezia unui nou început, că avem pentru ce să întoarcem o nouă filă în calendar, ne face să trăim acest moment la cote maxime și să sperăm că dacă ne concentrăm toți neuronii, dacă ne ținem pumnii strânși, dacă roșul și bancnotele își fac treaba, viața noastră se va schimba. Sigur că nu este așa, dar avem nevoie de magia acestui ritual pentru a crede că viața nu este întotdeuna gri. Și nu e niciodată rău să visăm, căci „dacă poți să visezi lucrul respectiv, poți să-l și realizezi”, cum ne învăța cel ce a dat viață desenelor animate.
PS. Dacă îmi este permis un sfat la sfârșit acum. Pentru cei mai cu stare, merge si poză cu criptomonedele din telefon, lenjeria de satin funcționează la maxim, dar doar pentru El. Pentru cei care nu au avut noroc până acum la bani, poate ar fi cazul să beți mai puțin de Revelion și să începeți să vă doriți ce trebuie. În rest, „10,9,8,7,6,5,4,3,2,1 și ne vedem la anu”.

V.

Lasă un comentariu