Știți ce se întâmplă atunci când viața îți bagă înaintea retinei toate indiciile că nu ești priceput la nimic si ca nu ti se arată în cărțile de ghicit niciun viitor strălucit? La naiba! Chiar și dama de pică se ascunde în pachet după popa de treflă când vede cât de praf ești? Pentru unii nimic, pentru alții este un wakeup-call ocupational, pentru mine de la 18 ani a fost doar un blanc total în care am continuat să sărut posterele cu băieții de pe pereți, să cânt la microfoane imaginare de parcă aș fi umplut un Wembley întreg și să mă întreb câte ore mai sunt până când vine băiatul ala bogat, tânar și frumos să mă ia de la mama de acasă. Îl știți toate, nu îmi fac griji!

Dar cum, pe românește, “ nu e pentru cine se pregătește, ci pentru cine se nimerește”, m-am trezit înscrisă de către părinți la școala de însoțitori de bord, unde trebuia să mă prezint a doua zi. Am înțeles, nu eram vreun geniu nedescoperit, dar m-am întrebat cum de nu se gândiseră ai mei să mă înscrie la facultatea de medicina sau ceva legat de inginerie spațială. Și cum nimic nu se întâmplă fără motiv și totul se leagă frumos precum pânza de păianjen în praful destinului, am bănuit că nota de la Bac 7,77 – căci abia trecuseră doi ani de la lansarea modelului Boeing 777- sau că tata activa în domeniu, pe sistemul „afacere în familie” – sau faptul că eu “operasem” la 14 ani prima ruta Otopeni – New York cu brio, cum se zice în slang aviatic, toate aceste nu puteau duce decât la o singură destinație: eu sus în aer, dar fără George Clooney.

“Flight attendant=a person in an aircraft whose job is to serve passengers and to make sure they obey safety rules .
Airline’s flight attendants are trained to limit the number of drinks passengers
receive on board. “

Say what? Cambridge Dictionary.

Să nu credeți că m-a dărâmat entuziasmul din picioare sau că am început deja să mă visez prin tot felul de insule exotice, așa cum se întâmplă în mod normal cu fetele care îmbrățisează această meserie. Am zis fetele, dar să știți că primul însoțitor de bord a fost un bărbat, Heinrich Kubis, în 1912, care a și sărit, săracul om, dintr-un avion în flăcări pentru a se salva. Sigur că nici nu îmi colcăia prin sânge febra zborului ca doamnei Ellen Church, prima femeie însoțitor, care nu a fost lăsată să piloteze, așa că a ales acest job doar pentru a fi acolo sus, printre nori. Cred că la momentul respectiv nu îmi puneam întrebări despre ce voi face sau cum mă voi descurca. Nici nu am stat să mă gândesc dacă mă calific din toate punctele de vedere pentru acest job.

Anunturi cu criterii pentru insotitor de bord in SUA prin 1936:
The girls who qualify for hostesses must be petite; weight 100 to 118 pounds; height 5 feet to 5 feet 4 inches; age 20 to 26 years. Add to that the rigid physical examination each must undergo four times every year, and you are assured of the bloom that goes with perfect health.[7]
A high school graduate, single (widows and divorcees with no children considered), 20 years of age (girls 191⁄2 may apply for future consideration). 5’2″ but no more than 5’9″, weight 105 to 135 in proportion to height and have at least 20/40 vision without glasses.[9]

Cum nu eram înaltă rău, tocmai ce absolvisem liceul, mai mult single decât double, sănătatea unui cal de vânzare, ce mai?, eram perfectă pentru această chemare pe care eu personal nu o chemasem.
Să fim serioși! Cât de greu putea fi să arunci cu băuturi prin tot avionul și să zâmbești câteva ore la sute de persoane mai speriate ca tine. Sigur că nimeni nu te pregătește, așa cum ar fi cinstit, pentru curățarea vomei de pe culoar sau din părul bătrânelei de pe scaunul din față sau pentru numerele de echilibristică din timpul turbulențelor cu un ceainic de cafea în mână, când nu știi la ce să te gândești mai întâi, la faptul că dacă mori sigur nu te vor găsi cu rujul perfect pe buze, la ochii pigmentați cu spaima ai pasagerilor care nu știu ce e mai rău între apa fierbinte pe care o poți turna pe ei sau loviturile încasate de la mișcările aeronavei….. sau pur și simplu la faptul că mâine s-ar pute să nu mai vină. Și nici prin cap nu le-a trecut să ne predea în acele 3 luni de școală cum să scapi, cât mai elegant și fără consecințe, de palmele primite pe fund sau de atingerile indecente sau cuvintele cu tentă sexuală care își cer băutura fierbinte turnată în poala persoanei ce le rostește. Acum și noi ce ne-am putea aștepta? Ne fâțâim în fuste si pantofi cu toc oferind băuturi cu zâmbete tâmpe, dar sexi, omului îi e și frică uneori, se simte singur și are nevoie de puțină conversație. Frica de moarte funcționează în căi misterioase, ca să parafrazez o celebră zicală. Plus că își dau și ei seama ca nu putem suna la 112, deci e cumva safe.

“68% of flight attendants experienced sexual harassment during their flying careers.”
“Flight attendants said the physical sexual harassment included having their breasts, buttocks and crotch area “touched, felt, pulled, grabbed, groped, slapped, rubbed, and fondled” both on top of and under their uniforms. Other abuse included passengers cornering or lunging at them followed by unwanted hugs, kisses and humping.”
AFA -Association of Flight Attendants

Să lăsăm lucrurile la care mă așteptam și să revenim la decolarea mea în acestă meserie. Oricât mi-aș fi dorit un rejected takeoff, trebuia să mă prezint la școală și să îmi caut un pic de entuziasm și de disciplină prin sertarele oaselor mele de tânără absolventă de liceu. Mă așteptam cumva să mi se predea câteva rețete de cocktail, să mi se dea niște hărți ale marilor orașe, să ne învețe unde să facem cel mai bun shopping cu buget redus și poate cum să ne aruncăm din avion pe o ușa secretă în caz de nenorocire. Mă gândeam că vor totuși să își salveze angajații. Nici pomeneală de așa ceva! Urma să îmi cumpăr singură harta din fiecare oraș în care am staționat, să găsesc singură magazinele și să salvez mai întâi toate persoanele din avion și abia la sfârșit pe mine. Dacă nu e meseria asta una cu mare spirit de sacrificiu, nu știu ce să zic. Și uite-mă pe mine, renunțând la visul meu de a sta toată ziua acasă, ascultând muzică sau ce mai făceam eu la 18 ani, cum încep să memorez mii de lucruri care, chipurile, vor face diferența între viață și moarte. Sigur că îmi imaginam că voi știi din instinct să aterizez un avion în caz că pilotul adoarme la manșaă pe la 35.000 de picioare, dar nu mă gândeam că pentru asta e nevoie de atâtea ore de școală. Și pe când credeam că tocitul este de domeniul trecutului de elevă eminentă, hop apare geografia, cu nume de munți, dealuri, pârâuri și tot felul de nume de nori în latină. Păi de abia ce am terminat școala și iar mă puneți să memorez lucruri aberante? Apoi mi-am îmbârligat limba ore întregi pentru a învăța să le urez oamenilor „Bun venit la bord!” în mai multe limbi străine..și ele de mine și eu de ele. De medicina nu scăpasem total, căci m-au pus să învăț să suflu într-o păpușă gonflabilă pentru ora de prim ajutor. Pai voi credeți că îmi voi lăsa rujul pe toți necunoscuții în speranța că vor ajunge cu bine la destinație? Și chiar nu îmi imaginam că nu se poate să servești pasagerii cu băutură și mâncare dacă nu știi exact cum funcționează butoanele în avion, câte butelii de oxigen și extinctoare există în fiecare model. Cineva trebuia să îmi atragă undeva atenția că va trebuie să fac și pe pompierul, dar bănuiesc că și-au dat seama că nu putem toate să avem norocul lui Kubis.
Da, știm ce crede lumea despre această meserie sau ce întrebări își pun oamenii. Nu, nu prostia care vă trece acum prin cap, păcătoșilor ! Revin mai încolo cu asta:). Una din întrebări este ce naiba face însoțitoarea după ce i-a hrănit pe toți? Păi să vedem! Exista 2 sides of every story, așa că și aici avem două variante.

Responsibilities of a Flight Attendant

Participate in briefings with the pilots to discuss cabin conditions and flight details.

Conduct inspections of emergency equipment.

Demonstrate the use of safety equipment and emergency equipment.

Ensure that passengers have their seatbelts fastened when required and that they observe all other safety requirements.

Serve and sell beverages, meals, or snacks.

Take care of passengers’ needs, particularly children, the elderly, and those with special needs.

Reassure passengers during the flight, such as when the aircraft hits turbulence or during bad weather.

Administer and coordinate emergency medical care when needed.

Provide direction to passengers, including how to evacuate the aircraft in an emergency. Degrees and careers

Bla, bla..După ce s-a asigurat că toată lumea e fericită, că pasagerul de la rândul 13 are toată băutura pe care o poate consuma nu pe 1, ci pe 3 zboruri, după ce a împăcat două pipițe care se certau pentru locul de la fereastră și după ce piloții este hrăniți, că sunt doar 2, maxim 3, însoțitoarea de bord se duce frumușel la locul ei pentru executarea a uneia sau mai multe din următoarele activități:

Își reface machiajul- nu se știe niciodată cine călătorește cu avionul

Citește – ziare de scandal sau o carte grea cu care să le enerveze pe colege.

Mănâncă, bea apă, ceai, cafea sau suc. Nu e ușor să te uiți la 100 și ceva de persoane cum își iau dejunul/ cina în fața stomacului tău gol.

Reface din nou machiajul. Să le ia naiba de neoane aviatice!

Se începe bârfa. Nu este ușor să fi la curent cu toate relațiile, oficiale și neoficiale, dintr-o companie aviatică. Necesită multă atenție și concentrare.

Orice își mai dorește ea. Este un avion liber! Experiență proprie.

Nu mă înjurați încă, că știu prea bine și pe propria piele că există multe povești despre fetele care vă însoțesc în călătoria Dumnevoastră! Sunt binecunoscute, arhidiscutate și nu fac subiectul discuției. Știi preconcepțiile alea stupide, universal valabile, cu însoțitoarea care se strâmbă la pasageri în spatele perdelei când mai cer băutură în plus, care ia ca souvenir băuturi din avion, care se culcă cu piloți la escale și căreia îi este și frică uneori de turbulențe? Îmi pare rău să vă dezamăgesc, dar sunt adevărate.

Dar aș fi și complet nebună și de neiertat să nu vorbesc despre partea cea mai importantă a acestui job. Da, sunt cazuri când sunt salvate vieți, când copii sunt aduși pe lume înainte de aterizare sau deasupra unui ocean sau când numai faptul că cineva îți zâmbește sau, dacă ești norocos, te ține de mână când fulgerul ți se pare că e ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să mori, te face să treci cu bine peste frica care îți amenință lenjeria intimă.
Sunt atât de multe de spus, dar bănuiesc că mai toți v-ați plictisit, majoritatea a înțeles esențialul, iar pe mine mă dor degetele de nostalgie.
PS. Data viitoare când zburați și vă enervează orice în acea călătorie, take a seat, relax, have a drink și întrebați-o pe însoțitoarea care zâmbește peste ce munți treceți. Măcar așa va știi că nu a învățat degeaba. Glumesc! Toată lumea știe că a învățat în caz că o întreabă un pilot drăguț sau vreo vedetă.

And man is on a plane, and asks to a flight attendant :
„Excuse me, how long will it take before we arrive at our destination?” The attendant responds : „Just one minute sir” „Wow! That’s really fast”