Dragă ..toți cei care m-au cunoscut,

Se spune că o scrisoare este drumul prin care degetele spun povestea pentru care gura nu și-a găsit curajul și calea să o spună. De fapt, când scrii o scrisoare aduni acolo si frânturi de teamă, de rușine, de ură, iubire rușinoasă sau regrete, dar și iubirea și pasiunea pentru care nu ai găsit puterea de a verbaliza. Ghemuri de cuvinte și sentimente își desfac nodurile și se rostogolesc pe foaia albă, asemeni prizonierilor care văd soarele după zeci de ani. Lumina puternică le arde ochii, dar fericirea de a se bucura de libertate este mai infometată decât durerea de a le ține înghesuite în celula sufletului. Este ceva extrem de eliberator și terapeutic în a scrie cuiva sau chiar nimănui, ceea ce gratii de frică, rușine sau cenzura inconstientă nu au permis sunetelor să călătorească către destinatarul dorit. Foaia nu te poate răni cu indiferență, nu îți poate întoarce spatele și nici nu are curajul să te judece. În fața ei ești doar tu cu tine, cu adevărurile tale, și rândurile albe primesc, fără să crâcnească, toate rănile, toate dezamăgirile și toate vorbele de iubire pe care le poți scrie.

Am avut curiozitatea să aflu că prima scrisoare a fost scrisă în anul 500 î.e.n de către regina Atossa a Iranului. Pentru că s-a pierdut în cerneala anilor, nu știm exact cum a descoperit Maiestatea sa la acea vreme această minune, cui i-a scris și ce anume. Aș putea să mă joc cu scenarita mea și să îmi imaginez că îi scria fratelui său, care a jucat rolul și de soț..iertate fie-i păcatele….să facă bine să pună mâna să-i aduca ceva bijuterii din călătoriile lui de pe alte meleaguri pe care le dorea cucerite. Dar poate o judec prea aspru de peste mii de ani cu mercantilismul murdar al vremurilor prezente. De atunci și până în 1971, atunci când Ray ne-a ușurat viața noastră și a postașilor, miliarde și miliarde de foi au călătorit de la un om la altul, au legat vieți, au pornit războaie, au legat lumea de-a lungul si de-a latul.

Iubesc și să scriu scrisori către oameni care nu există, scrisori imaginare către persoane pe care mi-ar fi placut sa le cunosc, dar cel mai adesea secundele mă surprind cu scrisori netrimise către oamenii care și-au găsit o fereastră pentru a intra în viața mea . Pun pe hârtie uneori rânduri și rânduri de minute netrăite,de gânduri neduse la capăt, de iubiri înțărcate prematur pe care mi le regizez într-un sfârșit absurd si imposibil. Dimineața încep scrisori către oameni pe care i-am cunoscut, dar noaptea mă găsește cum vorbesc cu oameni care mă vor cunoaște într-o altă viață. Și toate pornesc cu „Dragă…”, se termină cu „A ta..cu toată dragostea”, iar la mijloc clocotul răscrucilor din trecut arde pur si simplu, doar pentru a da pauză si respiro interiorului mult prea epuizat.

Pentru ca astăzi am nevoie de un țap ispăsitor, voi alege, precum arhiereul din Levitic 16, ca subiectul scrisorii mele să fie toate persoanele de sex masculin pe care le-am întâlnit și alături de care am împărțit cel puțin un sărut. Mă voi aventura să scriu aceste rânduri, precum o Kya neînfricată și resemnată, până acolo ” unde cântă racii” și unde nimeni nu mă poate găsi sau răspunde.

Dragul meu …..X,

În primul rând, aș vrea să îți mulțumesc pentru faptul că nu mai suntem împreună, fie si doar prin prisma faptului că așa am putut cunoaște mai multe exemplare din specia ta. Îmi vine și acum greu să cred când îmi povestea bunica că a cunoscut un singur bărbat în viața ei, chiar și după moartea acestuia. Mi-a spus că ce rost ar fi avut să îl caute pe bărbatul perfect, din moment ce Domnul l-a trimis pe acesta primul și că, dacă voia să o pună să aleagă, i-ar fi trimis 3 în același timp. ” Pe asta l-ai primit, lui trebuie sa-i îndulcești defectele, iar daca simti că nu mai poți, așteaptă să se ducă în mormânt și vei avea din nou liniștea din feciorie”.. Dar bunica era o femeie rezistentă, plus că războiul rezolva multe dispute conjugale la acea vreme si mai scăpa pe unele amărâte de povara acelor bărbați netrebnici.

Un alt lucru pe care vreau să ți-l spun este că sunt fericită că m-am născut femeie. Cred că nu este niciodată ușor să te uiți în ochii unei femei atunci când sexul a durat fix cât durează un Story pe Instagram. Te înțeleg și că fumusețea mea răpitoare te-a făcut să te bucuri de final mult prea devreme, așa cum și tu sper că m-ai înțeles atunci când ți-am „oferit” un feedback fals al performanței tale. Sincer era doar un strigăt de bucurie imaginându-mi că au băgat reduceri de 90% la magazinul preferat.

Ai făcut bine că nu m-ai ” îngropat” în buchete de flori și bomboane scumpe de ciocolată. Așa m-ai făcut să înțeleg că ești un iubitor al planetei și că te-ai gândit tot timpul să am un ” summer body” perfect. Pentru că așa ești tu, super educat și empatic. Apropos de educație, nici nu îți poți imagina cum mi-a rămas întiparită în suflet ziua cand m-ai dus prima dată la mama ta în vizită. Privirea ei, când am zis cu emfază că eu nu gătesc ciorbe, dar știu foarte bine să folosesc aplicațiile pentru comenzi, m-a făcut să cred că în mintea ei s-au dezgropat și înjurat toate femeile din neamul meu până la începutul arborelui meu genealogic și mult înainte. Am crezut sincer atunci că polonice si cutite îmi vor zbura deasupra capului, doar gândindu-se că o posibilă viitoare noră îl va priva pe băiețelul ei de o digestie pur românească și sănătoasă. Să nu crezi că nu mi-am imaginat drumurile ei de atunci încolo pentru acatiste în speranța unei variante mai bune.

Doresc să îți transmit că eu chiar am ajuns să cred în superioritatea bărbatului pe acest pământ și asta datorită ție. M-ai ajutat să înțeleg că este atât de greu să îți împarți timpul între mai multe vagine, să faci fața de mai multe ori pe lună unor PMS-uri diferite și să reușești să le scoți din minți pe toate mai tot timpul, căci ” un bărbat care nu a înfuriat niciodată o femeie a esuat în viață”, nu-i așa? Pe lângă toate astea, rămâne greutatea unei halbe de bere, plus faptul ca inca nu am aflat ce fel de plumb pun aștia în șosete, că am văzut că e greu să fie manipulate.

Nu în ultimul rând, îți mulțumesc pentru maturitatea emoțională cu care te-ai decis să parcurgi această relație. Bineînțeles că eu, femeia etern tâmpită, nu am putut înțelege faptul că tu minți și eu te prind reprezintă pură rautate și gelozie ( la nervii tăi, acestea deveneau sinonime in DEX cu hormoni sau pură feminitate). Și nici nu m-am sinchisit să apreciez talentele tale actoricești atunci când te găseam în pat cu alte reprezentate ale frumosului pentru că era pur si simplu o ” reinterpretare, doar de amorul celei de-a 7 arte, a vreunei scene de dragoste” . Femeie rea, ce să zic?!

Aș mai avea atâtea lucruri pentru care să îți mulțumesc și atâtea lucruri frumoase să îți zic, pentru că știu cât de mult îți place să asculți femeia și să o înțelegi pe deplin. Dar voi alege sa pun doar lucrurile frumoase si dulci pentru început și să păstrez lucruri și pentru o altă scrisoare, în care poate să vorbesc și de lucrurile rele pe care le văd la tine. Nu sunt multe, nu te îngrijora! Plus că ți le voi spune din adâncul sufletului meu.

Faptul că jocul de consoane si vocale începe să bată pasul pe loc mă face să mă gândesc că foaia ( substantiv genul feminin) a obosit deja să mai primească pumnii verbali în locul tău. A suportat cu greu tirada feminină și mă roagă, prin foșnetul ei discret, să îi las spațiul gol în pace, așa cum condamnații își roagă călăii pentru încă un minut, două de liniște. O aud cum parcă ar suspina la gândul că va trebui să suporte să fie pliată în două și trimisă undeva departe doar pentru ca cineva acolo să aibă motive de a înjura din nou Femeia.